ISTORIC

ISTORIA ZBUCIUMATĂ A HANDBALULUI FEMININ BUZOIAN

 

 

        Handbalul este un joc sportiv relativ tânăr, care a aparut în Europa la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului 20 În România handbalul a patruns prin “filiera germană” în anii 1920 – 1921, imediat după lansarea lui oficiala la Berlin în anul 1919 de către profesorul Karl Schelentz. Ne referim la handbalul în 11 jucători, pe terenul mare de fotbal, care va domina categoric cele două surori mai mici – handbalul în 7 pe teren mic şi Hazena cehă – în toată această perioada interbelică. Adevărata poveste a handbalului din România începe în anul 1920, când un mic grup de profesori de educaţie fizică din Ardeal, de la Sibiu, Bistriţa şi Braşov, unii cu studii superioare de specialitate în Germania, sunt învitati de rectorul facultătii din Berlin şi de fostul lor profesor de atletism Karl Schelentz (părintele handbalului în 11 jucători) să asiste la marile serbări sportive tradiţionale cu ocazia sfârşitului de an şcolar, abia reluate după război.

 

Filvatex şi Astral, “bunicii” actualei Handbal Municipal

         Handbalul nu avea să fie un sport necunoscut nici la Buzău. În anii 90, actualul preşedinte al lui Handbal Municipal, Ştefan Miloş punea bazele primei echipe în oraşul nostru, şi anume Filvatex Buzău, care ulterior avea să fuzioneze cu Astralul din Poşta Câlnău, condus la acea vreme de Romeo Ilie. Dar să începem cu începutul. Povestea frumoasă a început o dată cu sezonul competiţional 2001-2002, când la finele acestuia, buzoiencele aveau să dispute un turneu de baraj în Sala „Floreasca” din Bucureşti. Creditate la startul competiţiei cu puţine şanse de promovare, elevele lui Ilie au câştigat competiţia, lasând în eşalonul secund formaţii precum Ulisa Timişoara (provenită dintr-un oraş care a câştigat de numai puţin opt ori campionatul) şi Spartac Venus Apa Nova Bucureşti, promovând în premieră în elita handbalului feminin românesc, alături de CSM Sibiu.

 

Prima participare, peste aşteptări

        Debutul Buzăului pe prima scenă a handbalului feminin românesc s-a produs în sezonul competiţional 2002-2003. La capătul unui prim contact cu elita, Astral se clasa pe locul 10 în clasament, asigurându-şi practic dreptul de a evolua încă un an în prima ligă. De remarcat că în lotul campioanei din acel an, Rapid Bucureşti, făcea parte şi actuala handbalistă a noastră, Maria Radu, fostă Neghea. 

 

A venit confirmarea!

        În ediţia cu numărul 46 a Ligii Naţionale avea să participe din nou şi Astral Poşta Câlnău. Având deja un an de experienţă la cel mai înalt nivel, pentru buzoience salvarea de la retrogradare nu mai devenise un obiectiv, acelaşi loc 10 la finalul campionatului fiind obţinut cu mult timp înaintea ultimei runde.

 

Performanţă, dar totuşi dezamăgire!

        Campionatul 2004-2005 avea să aducă cea mai mare performanţă pentru „poştăriţe”. Având parte de o susţinere financiară deosebită din partea lui George Ivănescu, la Buzău se închegase o super echipă ce avea să facă furori în acel sezon. Dar să detaliem. În ultima etapă a Astral întâlnea pe teren propriu pe Oţelul Galaţi, cele două echipe fiind scăpate de orice griji în privinţa retrogradării. Mai mult, după un parcurs formidabil, Buzăul avea să se claseze pe locul şase în Liga Naţională, putând intra chiar în primele cinci, şi implicit în cupele europene. Din păcate nu a fost să fie, gazdele cedând pe final în faţa Oţelului, la limită, astfel că visele europene s-au spulberat extrem de rapid, locul lor fiind luat de Rulmentul Braşov.

 

A urmat regresul

        Rămasă fără sprijinul lui Ivănescu, Astral a revenit în lupta pentru supravieţuire, terminând campionatul 2005-2006 pe locul 9 în clasament, unul bun, chiar peste aşteptări, ţinând cont că în acea pauză competiţională lotul suferise modificări drastice.

 

Prima schimbare de nume

        O dată cu înscrierea în cel de-al cincilea an de Liga Naţională (2006-2007), Astral avea să îşi schimbe denumirea, din Astral Poşta Câlnău, în Astral Buzău. Schimbarea a fost de bun augur, „poştăriţele” bifând încă un campionat bun, la finele căruia s-a clasat pe tot pe locul 10.

 

De la Astral, la HCM

O dată cu schimbarea prefixului, cea dea 50-a ediţie de Liga Naţională, Astral avea să treacă şi ea într-o noua eră. S-a renunţat la denumirea de Astral, fiind preluată de autorităţile locale, dar şi de Hidroconcas, iar de aici denumirea de HCM Hidroconcas Buzău. Sub această denumire, HCM se clasează pe locul 11, dificultăţile financiare fiind din ce în ce mai evidente, de la an la an.

 

Nici aşa nu a durat prea mult

    Campionatul 2008-2009 avea să fie ultimul sub această denumire. Având probleme financiare din ce în ce mai mari, dar şi cu un lot restrâns de jucătare, trupa lui Romeo Ilie se mai salvează o dată destul de lejer de la retrogadare, terminând totuşi peste echipe de tradiţie, precum Jolidon Cluj sau Cetate Deva. Renunţând şi la denumirea de Hidroconcas, HCM Buzău mai termină un campionat pe locul 10 în clasament, cel din ediţia 2009-2010, dar din păcate sfârşitul era aproape.

 

Vise măreţe, deznodământ tragic

        Cel de-al optulea sezon, 2010-2011, avea să fie şi ultimul pentru handbalul buzoian în Liga Naţională. Vara anului 2010 avea să aducă mişcări impresionante de trupe la Buzău. După ce a făcut prăpăd pe la Rm. Sărat, apoi la Gloria, pentru Viorel Tudose numele de HCM Buzău nu suna tocmai rău. După N tentative de preluare a echipei, sortite mereu eşecului, din cauza neînţelegerii cu factorii locali (varianta lui fiind alta, dorind anumite beneficii), Tudose a plecat şi de la HCM lăsând în urmă jucătoare aduse de el cu contracte extrem de mari pentru posibilităţile Buzăului. E drept că adusese handbaliste cu nume precum Roxana Bodârlău, Nicoleta Gâscă, Raluca Ivan sau Elena Moise, dar pe care actuala conducere nu mai putea să le plătească după acest Tudose părăsise Buzăul. Jucătoarele au plecat, datoriile s-au adunat, iar inevitabil s-a produs şi tragedia, retrogradarea din Liga Naţională şi practic ieşirea pe uşa din spate de pe prima scenă a handbalului feminin  românesc.

 

Handbalul nu a murit (de tot) la Buzău

        Rămasă „pe drumuri” după retrogradare şi plină de datorii, HCM a „murit” lăsând în spate opt ani de bucurii, opt ani în cel mai înalt eşalon valoric al ţării, deţinând şi acum recordul de cea mai longevivă echipă care a activat într-o primă ligă. De-a lungul timpului la Buzău au activat handbaliste de renume care activează şi la ora actuală în prima ligă: Amelia Busuioceanu, Elena Moise, Raluca Ivan, Nicoleta Gâscă, Alina Iordache, Ramona Geană, Paula Teodorescu, Nicoleta Rusu, Alina Horjea, Ionela Goran şi câte şi mai câte.

 

De la HCM, la HM

        O dată cu retrogradarea în Divizia A, HCM s-a desfiinţat, în locul ei luând naştere actuala Handbal Municipal Buzău. Rămase din vechea gardă numai cu Anca Lipan, buzoiencele au luat-o de jos, cu jucătoare tinere buzoience, dar care aveau nevoie de timp să prindă ceva experienţă. Beneficiind de un buget ridicol din partea autorităţilor locale, Handbal Municipal a fost lăsată să se zbată în anonimatul ligii secunde, uitându-se prea rapid de ceea ce se reuşise în opt ani de Liga Naţională. După un prim sezon încheiat pe locul opt, Handbal Municipal a început să „mişte” în al doilea an, când o jumătate de campionat a lăsat impresia că se poate bate pentru revenirea la „masa bogaţilor”. A urmat la vremea respectivă un eşec dur la Constanţa, iar visele s-au spulberat rapid, terminând campionatul abia pe locul 5. A venit şi al treilea sezon, cel în curs, la finele căruia sperăm într-o promovare, dacă vom merge la baraj, dar mai ales dacă se va ţine. Cine ştie, poate în toamna lui 2014 o să fim iar acolo unde ne este locul: LIGA NAŢIONALĂ.